Descoperă Bucovina

Bucovina s-a delimitat ca zonă istorică după ocuparea ei de către Imperiul Habsburgic (1775). Austriecii i-au dat această denumire, inspirați fiind de întinsele zone de fag (buk) – Bukowina “Țara Fagilor”.

Când intri în Bucovina se simte și se vede cu ochiul liber, dincolo de indicatoare și de porțile somptuoase. Acest spațiu a fost inclus și expus zonei de cultură central-europeană timp de 143 de ani. Citeste

Provincia a cunoscut o dezvoltare accelerată în comparație cu regiunile învecinate prin transformări politice, economice, demografice și culturale. Ocupația austriacă și-a pus amprenta pe organizare, corectitudine, implicare, stil de viață, fără să anihileze trăsăturile regiunii. Politica de compromis, într-un spirit de toleranță reciprocă, rar întâlnit în Europa (politica de Ausglich între etniile Imperiului), a avut ca rezultat delimitarea unui prototip local numit “homo bucovinensis” (Hans Prelitsch).

Din punct de vedere spiritual, Bucovina reprezintă echilibrul suprem, iar credința, tradițiile și obiceiurile sunt la ele acasă. Infuzia etnică datorată politicii de colonizare a făcut ca opt etnii (ruteni, huțuli, evrei, ruși lipoveni, poloni, germani, țigani) să fie nevoite să conviețuiască. Acestea au ales armonia, respectul și întrajutorarea, contribuind la dezvoltarea ținutului într-un puzzle multicultural, în care se regăsesc contribuțiile tuturor, de la limba vorbită, la gastronomie, ocupații, datini etc.

Modelul de toleranță etnică a determinat Occidentul să numească Bucovina “Elveția Orientului”, “Europa în miniatură”, “țară între Occident și Orient” iar capitala de atunci, Cernăuți, să fie numită “Mica Vienă” sau “Ultima Alexandrie a Europei”.

Bucovinenii sunt în marea lor majoritate oameni harnici și gospodari, cu chef de lucru, atenți la detalii și curățenie, cu respect față de proprietate și modul în care arată. Curțile aranjate, gardurile vopsite, casele îngrijite sunt aspecte care atrag atenția călătorilor în toate cătunele Bucovinei.

Aici oamenii sunt primitori, calzi, ospitalieri. Te invită în casa și la masa lor și îți împărtășesc din experiențele trăite de ei și înaintași. Poartă cu plăcere portul popular și păstrează cu grijă tot ce au primit de la străbuni pentru a oferi mai departe urmașilor. Talentul și răbdarea lor creează artă de la coaja de ou și pânza de in, până la lut și lemn. Dorința de păstrare a datinilor, obiceiurilor, portului este un stil de viață în Bucovina. Oameni de rând au decis să strângă orice dovadă a trecutului și să creeze colecții pentru cei ce vor să ne cunoască istoria și cultura, ocupațiile și ceremoniile, datinile și folclorul. În ultima perioadă s-au conturat multe case-muzeu care dețin un valoros fond etnografic, s-au pus în valoare multe colecții personale, adevărate dovezi ale trecutului și evoluției în partea locului.

Natura a fost darnică cu Bucovina oferindu-i ape de calitate, păduri întinse, aer curat, piatră de râu și peisaje de o frumusețe aparte. Omul locului s-a dezvotat și a creat, a muncit și s-a rugat, a fost nevoit să se adapteze și să-și asigure existența practicând diferite îndeletniciri.

Localnicii au avut propria lor viață politică, națională și culturală, de aceea au dezvoltat o mândrie de apartenență și țin la statutul lor de bucovineni.

De ce să vizitezi Bucovina?

– pentru că Bucovina a rămas ceea ce a fost!

– pentru istorie, religie și folclor

– pentru mănăstirile care au făcut-o celebră în lume

– pentru peisajele cu care a fost înzestrată

– pentru datinile păstrate vii

– pentru felul de a fi al bucovinenilor și renumita lor gastronomie

– pentru mirosul de rășină, cântecul păsărilor și sunetul buciumului

– pentru că bucovinenii sunt binecuvântați să trăiască într-o zonă în care există respect pentru tradiție, cu oameni credincioși care au păstrat ceva din spiritul strămoșilor și din bunul simț de odinioară.

Dacă îți place sensibilitea cuvintelor cu încărcătură poetică, te invităm să zăbovești câteva minute pe textul scriitorului Casian Balabasciuc “De ce îmi place Bucovina?”. Citeste

De ce îmi place Bucovina?

“Nu pentru că m-am născut aici îmi place ținutul dintre obcini și nici pentru că de el mă leagă amintiri de o viață. Sunt multe alte motive, mai adânci decât apartenența la o anume comunitate, decât o anume înțelepciune a locului.

Bucovina îmi place pentru că aici există culori pe care mulți pământeni nu mai pot să le vadă. Pentru că cerul miroase a rășină, pentru că fânețele au flori felurite, pentru că păsările nu contenesc să cânte, iar stelele nu cad, ci doar măsoară infinitul.

Îmi place în Bucovina pentru că aici oamenii te privesc în ochi și îți doresc zi bună, chiar dacă nu i-ai mai întâlnit niciodată.

Îmi place pentru că bătrânii ei mai știu să se mire, iar copiii să se rușineze.

Pentru că vara e parfumată cu iz de fân proaspăt, iar toamna cu miros de otavă; pentru că merele pot fi roșii sau galbene, iar prunele par brumate. Pentru că laptele are gust de pășune înmiresmată și e păstrat în oale de lut.

Pentru că dacă nu deslușești într-o zi un zvon de bucium sau de fluier, sigur vei auzi clinchet de clopot ori dangăt de talangă. Pentru că în Bucovina caii sunt frumoși, iar rândunelele mai găsesc streșini sub care să-și lipească măiestrit cuibul.

Pentru că soarele răsare numai dacă sclipește roua, ori scânteiază troienele înghețate. Pentru că norii nu se opresc niciodată.

Pentru că mai există cămeși și bundițe, opinci și sumane. Pentru că fetele și feciorii mai știu să cânte. Pentru că mai vin brazii la veselie sau la jale. Pentru că mai pleacă berzele.

Pentru că mai latră către seară câinii la cirezi, pentru că mai foșnesc pomii în livadă. Pentru că părinții binecuvântează tinerii înainte de nuntă, iar pruncii țipă cât pot la botez.

Pentru că bunicile mai pot împleti ciorapi de lână, pentru că femeile mai coc cozonaci. Pentru că nimeni nu se întreabă unde o fi raiul. Pentru că ridicându-se de la masă își fac cruce mulțumind și când au mai mult și când au mai puțin.

Pentru că pădurile cu cât sunt mai adânci cu atât sunt mai tăcute. Pentru că apele cu cât sunt mai zgomotoase, cu atât sunt mai puțin adânci.

Pentru că în Bucovina sunt hribi dolofani și afine mari. Pentru că păstrăvii au cele mai roșii puncte pe care le-am văzut.

Dar cel mai mult îmi place în Bucovina pentru că de aici Dumnezeu nu a plecat niciodată.”