Manastirile Bucovinei

Mănăstirile medievale ale Bucovinei au cunoscut o istorie agitată, au fost ctitorite și dărâmate, refăcute și jefuite, înfrumusețate și incendiate, dar au rezistat în marea lor majoritate peste secole. Fiecare ctitor și donator a adăugat, fiecare dușman a distrus și a luat. Și pentru că mănăstirile încă există, se pare că cei ce și-au dorit ca acestea să facă parte din viața Bucovinei, au învins.

În Bucovina este un număr impresionant de biserici și mănăstiri care datează din secolele XV – XVI. Aceste „Perle ale Bucovinei” fac parte din tezaurul spiritual al neamului. Atât domnii cât și oamenii de rând au văzut în biserică șansa rezistenței istorice și spirituale; credința le-a dat putere și speranță să înfrunte primejdiile și să păstreze ființa națională de-a lungul secolelor.

Așezate în locuri pitorești, retrase pe vremea aceea, mănăstirile au contribuit la dezvoltarea culturii și a artei, au făcut parte integrantă din istoria locală.

Valoarea lor a fost recunoscută dincolo de granițele țării, de specialiști în artă religioasă, multe dintre ele fiind incluse în patrimoniul UNESCO (Voroneț, Humor, Arbore, Moldovița, Sucevița, Pătrăuți, Probota, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava).

De ce omenirea le consideră speciale?

pentru că sunt edificii unice în lume

pentru că vorbesc despre evoluția artei arhitecturale, picturale și religioase de la secol la secol

pentru că au definit un nou stil arhitectural numit „stilul moldovenesc”, caracterizat prin îmbinarea armonioasă a elementelor bizantine (altar, naos, pronaos), romanice (abside, cor) și gotice (arcuri frânte) cu cele specific locale

pentru că organizarea spațiilor interioare se vede și din exterior după forma acoperișurilor

pentru că unicitatea lor este dată și de frescele exterioare, inovație atribuită perioadei Ștefan cel Mare (debut) – Petru Rareș (apogeu)

pentru că unele scene iconografice pot fi văzute doar pe pereții lor

pentru că taina culorilor nu a putut fi dezlegată nici până astăzi cu toată tehnica avansată

pentru că au culori reprezentative asemeni pietrelor prețioase: albastru, roșu, verde, galben

pentru că au elemente comune, legături care merită descoperite

prntru că au fortificații solide, asemănătoare cetăților

pentru că unele mistere frământă fără răspunsuri (ex. prezența elementelor neacceptate de canoanele bisericești)

pentru că au susținut și educat oamenii, în marea lor majoritate neștiutori de carte pe vremea aceea, prin mesaje religioase și patriotice (ex. „Râul de foc” nu pedepsește păcatul ci necredința, iar grupurile de damnați nu sunt păcătoșii ci cotropitorii; Sfinții militari sunt înarmați și orientați spre direcția de unde veneau pericolele etc.).

pentru că o mănăstire a adus pentru prima oară în țară premiul „Mărul de aur” acordat de Uniunea Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor din Turism (Moldovița – 1975)

pentru că au povești de spus … și liniște sufletească de împărțit …

Dacă ți-am trezit interesul, te așteptăm să-ți oferim mai multe informații care să te ajute să înțelegi asemănările și deosebirile dintre ele, elementele specifice fiecăreia, pentru a putea alege ceea ce vrei să vezi și să vezi acolo ceea ce trebuie văzut pentru a înțelege esența și a face legături edificatoare între informații.